Naraţiunea în prozele lui Zaharia Stancu este, înainte de
toate, o formă a spunerii. (N.Balota, Universul
poeziei)
ORIZONTAL: 1) Aduceri
aminte, ale lui Darie, eroul principal al romanului Desculţ (1948),
despre faptele din propria viaţă, în sărăcie cumplită, foame, necaz, umilinţă
şi batjocură ― Omida din Câmpia Dunării,
localitatea mizeriei, unde viaţa grea a ţăranilor a generat răzvrătirea din
1907. 2) Capacitate a scriitorului Zaharia Stancu de a reţine
detaliile autobiografice, care asigură impresia de autenticitate ― Din
relatările în numele desculţilor, cu care începe romanul:
Au murit
multe din cele văzute, auzite, trăite mai târziu. Dar acum să uit pe mama şi
pe…? 3) Reală, aşa cum e descrisă viaţa în roman,
înfăţişând monografia satului din Câmpia Dunării, la începutul secolului al
XX-lea ― Din I.L.Caragiale (Făcătoare
de minuni): Ce valoare poate avea un biet... cu gămălie? 4) Fluviu european ― Mod de
mărturisire autobiografică, caracterizat prin izbucnire subiectivă, confesiune
şi afirmare personală, care e făcută la
persoana I, prin prisma mentalităţii eroului Darie. 5) Vale în judeţul Argeş ― Extrem de tragic,
precum sfârşitul celor treizeci şi şapte de oameni împuşcaţi într-o singură dimineaţă la Secara. 6) Din
Eminescu
(Luceafărul):
Da, mă voi naşte
din păcat, / Primind o… lege; / Cu vecinicia sunt legat, / Ci voi să mă
dezlege ― 1902, când se naşte Zaharia Stancu, autor al
incontestabilei izbânzi artistice ― Afirmaţie.
7) Ionel Teodoreanu ― Motiv
principal al romaului, cum ar fi scoaterea ţăranilor la muncă sub ameninţarea
armelor, sau astuparea gurii culegătorilor de struguri cu botniţe de fier,
pentru a-i împiedica pe flămânzii satului sa se înfrupte din via boierului ―
Persoană asuprită, astfel este descris eroul lui Stancu. 8) Provocare de nedreptăţi şi persecuţii din partea
autorităţilor, al primarului Bubulete, notarului Stănescu şi şefului
postului de jandarmi Juvete (fig.) ―
Din capitolul Miez de iarnă: Mama…, totuşi o bucată de pământ, pe
deal, deasupra Stănicuţului, rămasă pentru Ion şi Evanghelia de la bărbatul
dintâi al mamei. 9) Persoană
lipsită de omenie, cum e Căţui Strâmbu, despre care autorul scrie:
o pocitanie
care-ar tăia rumânul pe loc, cu cuţitul şi l-ar mânca nefript-nefiert ― Despre
Oprea,
un alt neom: …arătându-şi
dinţii galbeni: Hai, care vine întâi să-I
aşez pe obraz podoaba (botniţa)? 10)
Scriitor portughez (De
Queros, 1845-1900) ― Darie
conchide: Cum să…?
Nimic n-am uitat ― Personaje ale
romanului din titlu, precum rubedeniile lui Darie din satul Omida
şi din împrejurimi, din jurul Călmăţuiului, de pe Valea
Oltului, până în lunca Dunării. 11) Din capitolul Brazdă îngustă şi adâncă: Au ieşit
rumânii în…, soldaţii i-au împins spre primărie, au făcut lanţ în jurul lor ―
Aurel Giroveanu ― Radu Şerban. 12) Situaţie, cum e cea în care se
află ţăranii şi copiii acestora, lipsiţi de mijloace de trai, hrănindu-se
cu zemă de ştevie fiartă, ori cu mujdei de usturoi şi mămăligă de porumb stricat
― Fără să aibă o altă alegere, ţăranii îngăduie să li să pună botniţe pentru a putea
supravieţui: Am luat la
strâmtoare, bucate pe datorie. Am mâncat bucatele. Acum trebuie să… pân-om
cădea pe brânci, să le plătim.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: RIN, AUSU, ECA, UTE, IIR, LAAR.
Prof.
Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
Zaharia
Stancu (n. 5 octombrie
1902 , Salcia, Județul Teleorman - d. 5 decembrie 1974, București [1]) a fost un scriitor român, autor, director de teatru,
jurnalist, poet proletcultist și publicist. Romanul său Desculț (1948) a
cunoscut o apreciere unanimă în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman
al limbii române și parcurgând globul "în sandale de aur."
Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După absolvire, a devenit jurnalist. În 1932 a publicat revista Azi, și, în 1937, ziarul democratic Lumea românească. Ambele publicații au fost interzise de regimul fascist. Ca atare, lui Stancu i s-a interzis să mai publice. În calitatea lui de jurnalist a fost închis înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1946 a devenit directorul Teatrului Național din București, post pe care l-a ocupat pentru mai bine de 20 de ani. A fost membru titular (din 1955) al Academiei Române.[2] și Președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A câștigat Premiul de Stat pentru literatură, iar în 1971, a primit premiul Gotfried von Herder din partea guvernului austriac. Cartea sa Desculț , care "a parcurs globul cu sandale de aur", așa după cum îi plăcea autorului să spună, este cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, fiind tradus în 24 de limbi până în 1988[3], printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.
Operă literară
- Poeme simple
- Desculț
- Rădăcinile sunt amare
- Jocul cu moartea (Editura pentru Literatură, București, 1962),
304 pagini, tiraj 30.205 exemplare
- Pădurea nebună
- Ce mult te-am iubit