ZAHARIA STANCU, "Descult", în cuvinte încrucișate

Naraţiunea în prozele lui Zaharia Stancu este, înainte de toate, o formă a spunerii. (N.Balota, Universul poeziei)

ORIZONTAL: 1) Aduceri aminte, ale lui Darie, eroul principal al romanului Desculţ (1948), despre faptele din propria viaţă, în sărăcie cumplită, foame, necaz, umilinţă şi batjocură  ―  Omida din Câmpia Dunării, localitatea mizeriei, unde viaţa grea a ţăranilor a generat răzvrătirea din 1907.    2) Capacitate a scriitorului Zaharia Stancu de a reţine detaliile autobiografice, care asigură impresia de autenticitate ― Din relatările în numele desculţilor, cu care începe romanul: Au murit multe din cele văzute, auzite, trăite mai târziu. Dar acum să uit pe mama şi pe…?     3) Reală, aşa cum e descrisă viaţa în roman, înfăţişând monografia satului din Câmpia Dunării, la începutul secolului al XX-lea  ― Din I.L.Caragiale (Făcătoare de minuni): Ce valoare poate avea un biet... cu gămălie?    4) Fluviu european ― Mod de mărturisire autobiografică, caracterizat prin izbucnire subiectivă, confesiune şi afirmare personală, care e făcută  la persoana I, prin prisma mentalităţii eroului Darie.   5) Vale în judeţul Argeş ― Extrem de tragic, precum sfârşitul celor treizeci şi şapte de oameni împuşcaţi într-o singură  dimineaţă la Secara.    6) Din Eminescu (Luceafărul): Da, mă voi naşte din păcat, / Primind o… lege; / Cu vecinicia sunt legat, / Ci voi să mă dezlege  ― 1902, când se naşte Zaharia Stancu, autor al incontestabilei izbânzi artistice ― Afirmaţie.   7) Ionel Teodoreanu  ― Motiv principal al romaului, cum ar fi scoaterea ţăranilor la muncă sub ameninţarea armelor, sau astuparea gurii culegătorilor de struguri cu botniţe de fier, pentru a-i împiedica pe flămânzii satului sa se înfrupte din via boierului ― Persoană asuprită, astfel este descris eroul lui Stancu.   8) Provocare de nedreptăţi şi persecuţii din partea autorităţilor, al primarului Bubulete, notarului Stănescu şi şefului postului de jandarmi Juvete (fig.)  ― Din capitolul Miez de iarnă: Mama…, totuşi o bucată de pământ, pe deal, deasupra Stănicuţului, rămasă pentru Ion şi Evanghelia de la bărbatul dintâi al mamei.    9) Persoană lipsită de omenie, cum e Căţui Strâmbu, despre care autorul scrie: o pocitanie care-ar tăia rumânul pe loc, cu cuţitul şi l-ar mânca nefript-nefiert  ― Despre Oprea, un alt neom: …arătându-şi dinţii galbeni: Hai, care vine întâi să-I aşez pe obraz podoaba (botniţa)?    10) Scriitor portughez (De Queros, 1845-1900) ― Darie conchide: Cum să…? Nimic n-am uitat  ―  Personaje ale romanului din titlu, precum rubedeniile lui Darie din satul Omida şi din împrejurimi, din jurul Călmăţuiului, de pe Valea Oltului, până în lunca Dunării.   11) Din capitolul Brazdă îngustă şi adâncă: Au ieşit rumânii în…, soldaţii i-au împins spre primărie, au făcut lanţ în jurul lor  ―  Aurel Giroveanu  ―  Radu Şerban.    12) Situaţie, cum e cea în care se află ţăranii şi copiii acestora, lipsiţi de mijloace de trai, hrănindu-se cu zemă de ştevie fiartă, ori cu mujdei de usturoi şi mămăligă de porumb stricat ― Fără să aibă o altă alegere, ţăranii îngăduie să li să pună botniţe pentru a putea supravieţui: Am luat la strâmtoare, bucate pe datorie. Am mâncat bucatele. Acum trebuie să… pân-om cădea pe brânci, să le plătim. 

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Sentiment de mâhnire şi tristeţe, ce îl cuprinde pe scriitor, atunci când evocă  lumea copilăriei sale.   2) Lumea în mijlocul căreia trăieşte Darie, purtând pe chip urmele sărăciei, subnutriţiei şi bolilor ― Timp ce s-a scurs, cu frământările satelor şi răzvrătirile tuturor desculţilor pentru o viaţă omenească.    3) Foarte mare a fost contribuţia lui Stancu în literatura română  ―  Exemplu de generalizare a naturii umane: Dacă burta e…, afurisită, te dă de ruşine. O auzi: ghiorţ, ghiorţ - ghiorţ, ghiorţ.    4) Noiembrie (abr.) ― Cel din urmă, precum capitolul întitulat Brazdă îngustă şi adâncă din romanul Desculţ  ― Ion Rotaru.    5) Viaţa cea greu suportată de ţăranii de la Gura Oltului  ― Din Coşbuc (La oglindă): N-am să...  doar viaţa-ntreagă! / Las să văd şi cum să leagă / Dragostea dar ştiu eu bine! ― Localitate în Nigeria.   6) Pseudonim al lui Ion Heliade Rădulescu ― Gospodării ţărăneşti, năpăstuite să trăiască în permanenţă sub amenţarea foamei.   7) Cea autentică, aşa cum e descrisă de autor viaţa de la ţară: oamenii se nasc şi mor, fac nunţi şi botezuri, muncesc; în casă omul se ceartă cu nevasta, uneori o bate pe drept sau pe nedrept, cumetrele se ceartă etc. ― Privitor la munca ţăranului: Mă ia tata câteodată acolo, la…, la semănat, la secerat.    8) Ţăranul care se revoltă împotriva aplicării botniţelor (Uie) ― Ecaterina Teodoroiu  ― Din Eminescu (Scrisoarea III): De-… trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod; / Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă / … venit şi-n ţara noastră de-… cerut pământ şi apă.    9) Săteni, precum Uţupăr, Radu Turcu şi mulţi alţii, ucişi prin împuşcare de forţele de reprimare a răscoalei din 1907 ― Categorie biologică.   10) Apari… dai lumină de Mihai Eminescu ― Marcă de avioane ruseşti ― Localitate în Olanda.    11) Acţiune violentă asupra ţăranilor răsculaţi: Cravaşele şuieră. Izbesc obrazuri, cefe, spinări ― Poezia Cântec de…, de Nichita Stănescu ― Şi tot din capitolul Miez de iarnă: S-a sunat goarna în aceeaşi zi în trei sate. …de câte… este de spus ceva satului, primarul pune să se sune goarna.    12) Despre Darie în acelaşi capitol: …chitic. O să vorbesc după ce-o să curăţ cu lingură coaja după fundul căldării  ― Caracter patetic, emoţionant al romanului Desculţ, ceea ce îl detaşează de clasica  formulă narativă a evocării, ca originalitate a marelui scriitor român Zaharia Stancu.

                   Dicţionar: RIN, AUSU, ECA, UTE, IIR, LAAR.

 

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902 , Salcia, Județul Teleorman - d. 5 decembrie 1974, București ^[1]) a fost un scriitor român, autor, director de teatru, jurnalist, poet proletcultist și publicist. Romanul său Desculț (1948) a cunoscut o apreciere unanimă în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al limbii române și parcurgând globul "în sandale de aur."

Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia, județul Teleorman, în Câmpia Dunării. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După absolvire, a devenit jurnalist. În 1932 a publicat revista Azi, și, în 1937, ziarul democratic Lumea românească. Ambele publicații au fost interzise de regimul fascist. Ca atare, lui Stancu i s-a interzis să mai publice. În calitatea lui de jurnalist a fost închis înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1946 a devenit directorul Teatrului Național din București, post pe care l-a ocupat pentru mai bine de 20 de ani. A fost membru titular (din 1955) al Academiei Române.^[2] și Președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A câștigat Premiul de Stat pentru literatură, iar în 1971, a primit premiul Gotfried von Herder din partea guvernului austriac. Cartea sa Desculț , care "a parcurs globul cu sandale de aur", așa după cum îi plăcea autorului să spună, este cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, fiind tradus în 24 de limbi până în 1988^[3], printre altele, existând o traducere și în limba japoneză.

Operă literară

• Poeme simple
• Desculț
• Rădăcinile sunt amare
• Jocul cu moartea (Editura pentru Literatură, București, 1962), 304 pagini, tiraj 30.205 exemplare
• Pădurea nebună
• Ce mult te-am iubit